Jo’s blog

Eu sunt brandul. Not!

Am colindat in ultima vreme magazinele mai mult decat as fi vrut. N-am crezut ca o sa apuc ziua in care sa-mi doresc sa ies cat mai repede dintr-un mall, dar ea s-a intamplat de curand, lucru care imi confirma inca o data cat de batrana sunt. Dar despre asta probabil ca ceva mai tarziu. Trecand peste saturatia asta de moment, iubesc sa iau cadouri (bineinteles, si sa le primesc), imi place sa colind centrele comerciale in lung si-n lat, dar urasc intens vanzatorii. Chestia pe care n-o pricep nicicum e ca absolut toti par a se identifica in mod spectaculos cu brandul ale carui produse le vand. Mutre, zambete ironice, replici de doi lei… doamne, de cate am parte. Eu, care chiar imi permit acele produse, n-am chiar atata aere cate au ei.

Nu stiu daca merita sa fac asa, un soi de top al nesimtirii angajatilor :), dar hai sa punem o singura pozitie pe care asezam cu mult drag si daruim si coronita vacilor de la Sephora. Pesemne ca principalul criteriu dupa care vacile sunt angajate este ingamfarea, ca altfel nu pot sa-mi explic de ce sunt toate atat de pretioase. La Sephora se salveaza copacii si deci nu toate parfumelele au pret pe ele. Foarte frumos din partea lor. La unele (eu zic ca in jur de jumatate) e un plastic pe raft care iti testeaza vederea. Eu ma chinui putin si inteleg, mama nu reuseste sa desluseasca vreun pret. Se cheama o domnisoara din dotarea magazinului si se intreaba pretul. Domnisoara merge la casa si verifica. Situatia e ok pentru una bucata parfum, da? La mai multe, domnisoara oboseste, nefiind prea obisnuita cu munca, si incepe sa faca fite. Daca domnisoara e rugata sa mai aduca un alt parfumel de la raft, pleaca si nu se mai intoarce, dupa 5 minute ranjind triumfator pe langa tine, vazand ca tot tu te-ai deplasat si nu ea. Mie-mi place sa vorbesc tare cand spun ca sunt niste fufe proaste care nu sunt in stare de nimic. Tot in categoria Sephora, magazinul minunat unde niste produse au ambalajul curios de deteriorat, de parca ar sta acolo de 7 ani si 2 luni, avem o cunostinta respectabila, dar care probabil nu e in mare pas cu moda, ca zau ca am vazut destule gagici care arata ca sperietoarele de ciori doar ca sa fie cum zice il ultima revista glossy aparuta, cunostinta care a fost data afara din mai sus-numitul magazin de mare clasa pe motiv ca nu parea a avea suficienti bani pentru achizitionarea unui produs. Promit ca ma imbrac si eu data viitoare foarte un-cool si ma fatai cateva minute pe acolo sa vad care ce imi zice.

M-am enervat suficient si un nou rid ma ameninta ca va aparea pe frunte, deci terminam cu dulceata de la BCR, care jur ca e singura angajata de banca draguta, care nu stramba din nas cand o intrebi ceva si e super-amabila cu mine chiar daca nu sunt imbracata elegant, caci la toale aratoase pica mai toti in fund si iti deschid usile si cine stie cate ar mai face doar sa te uiti spre ei.

Sunt rea, nu? :)

Geanta n-are niciodata destule in ea

Mergem inainte cu posturile roz caci intamplarile frumos colorate imi invadeaza viata in ultima vreme :)
Mi-am luat duminica o gentuta mai mare pentru ca cea neagra lacuita pe care o ador si pe care o imprumutasem de la mama era saraca burdusita rau de tot cand imi puneam chestiile de baza. Da, car multe cu mine, dar sa nu intram in amanunte, nu vreau sa sperii pe nimeni :) Ideea e ca acum cateva zile si eu incepusem sa cred ca iau cu mine jumatate de casa pana ieri! Imbracata dragut foc, ducandu-ma spre scoala, imi dau seama ca oja roz bombon de pe 3!!! unghii sarise intr-un mod groaznic. Fara indoiala ca imi strica tot look-ul. N-am carat pana acum o sticluta cu acetona, dar se vede clar treaba ca nu mai pot sa ignor acest aspect. Am intrat in prima farmacie de unde mi-am luat acetona (roz! :)) ) si un lac, mi-am sters unghiile groaznice si le-am refacut. Ok, n-au aratat atat de bine ca cele roz facute acasa, dar era ceva. Imi doresc sa nu ajung sa iau cu mine demachiant sau forfecute, dar cine stie…

E greu sa fii femeie!

Ma amuza teribil reclama la pepsi light cu tipa care intra intr-un magazin si-si ia pantofi, apoi cand iese o vede pe vanzatoare ca pune o alta pereche misto in vitrina, intra din nou, o ia si pe aia, faza se repeta… Probabil e o aiureala pentru unii, dar pe cuvant ca e foarte complicat sa se intample asa ceva! Sa fie prea multe, sa nu te poti decide, sa nu stii care se asorteaza mai bine cu ceea ce ai acasa in dulap, caci fiecare chestie e bestiala in felul ei.

Faceam aseara o mica ordine in cutiuta cu farduri (si da, chiar e o cutiuta, spre deosebire de ce aveam acum cativa ani, ca puteam sa ma dau pe fiecare unghie cu cate o nuanta de oja si mai ramaneau suficiente, dar am mai crescut :P si nu mai simt nevoia sa am chiar asa in exces) si ma gandeam cate sacrificii zilnice pentru un chip un strop mai aratos. Cata vreme pierduta in fata oglinzii sau stand cu mainile in aer asteptand uscarea ojei, cati nervi incercand sa scriu la calculator cu unghii lungi doar pentru ca arata mai sic… Trebuie sa fiu intr-o pasa extrem de proasta (de fapt sunt periodic), dar imi vine sa iau toate fardurile si ojele si sa le arunc fix in tomberon ca tare mi-as usura viata traind doar cu o crema de fata si cu un corector micut, asa pentru zilele cu ten naspa (care se intampla doar cand trebuie sa ies, cand stau acasa arat absolut superb dar pe mama o lasa asa rece chestiunile astea de viata si de moarte cum ar fi rarul roz pal din obraji, asa ca nimeni n-ajunge sa observe ca mai arat si bine).

Sa nu intram in alte detalii delicate cum ar fi tocurile cui sau toalele stramte ca doar m-am plans alaltaieri de botine si oricum, as putea s-o tin pana maine vorbind de amanunte din astea femeiesti si poate poate cineva m-ar citi dar ma duc sa tai unghiile astea odata :)

Out of luck

Am revenit ca de, asa nu se mai poate :)

…dar cu vesti nu tocmai bune. Ghinionul meu teribil din ultima vreme vine in valuri mari si furioase :)
Mi-am luat acum o saptamana-doua o pereche de botine negre cu toculet de 10cm, frumoase foc. Bot rotunjit, simple de tot. O nebunie, ce mai! M-am cocotat pe ele dupa 2 zile si am indurat cu stoicism durerea timp de 10 ore, desi mama imi spusese ca e o idee dementa sa le iau in asa conditii. I-am zis ca e naspa din partea ei ca ma descurajeaza, ca in ritmul asta n-o sa mai revin la tocuri vreodata. Pe cand sa plec acasa, uitandu-ma la ele si gandindu-ma ca am aratat totusi misto in ziua aia, cu sau fara durere, am observat ca se dezlipisera. Ambele. N-am cazut, n-am calcat stramb sau alte delicii asemanatoare. M-am dus sa le schimb si am luat pana la urma niste cizmulite inalte fara toc si sunt aproape convinsa ca n-o sa revin prea curand la inaltimea aia, ca baba o suferi la frumusete, dar eu nu-s inca baba :)

In aceeasi nota, azi am esuat in lungile cautari pentru un telefon mobil, caci dupa ce am cumparat unul am constatat ca nu vede simul de nici o culoare, asa ca l-am dus inapoi si m-am deprimat la greu. Ce poate fi mai cumplit decat sa ai un telefon nou-nout si apoi sa-l returnezi? Nici incercarile urmatoare n-au avut succes pentru ca piata e plina de chestii argintii si (doamne!) roz. La unul din magazine, pana si vanzatoarea s-a speriat cand a vazut asta.

Nu stiu ce mai urmeaza, dar nu e perioada mea cea mai buna. Poate ar trebui sa ma tin departe de magazine pentru moment :)

Despre nimic, ca un fluturas

Am devenit mult prea zgarcita in ultima vreme. Cu blogul. Caci zgarcita asa in general sunt de mai mult :) Anul trecut imi placea sa scriu despre examene, cate au mai ramas… chestii din astea. Acum n-am mai facut-o. Sesiunea s-a terminat dupa numai doua examene, adunand note dragutele de tot. De fapt, in afara de restanta de la ecuatii diferentiale (care si asa nu se pune) am o situatie superba. Am descoperit ce bine lucrez in conditii de stress, cand deadline-ul bate la usa si intr-un fel sunt mandra de mine. Ultima nota din sesiune, de obicei cea mai nenorocita pentru mine, a fost de data asta o imensa bucurie asa ca m-am aruncat usurata in pat cu o parte din colectia Chic de la Polirom :)) Am descoperit alaltaieri una asemanatoare de la Humanitas din care am incercat deocamdata un singur exemplar dar care nici nu suporta comparatie cu prima amintita.

Ma simt bine si linistita, dar nesperat de deranjata de canicula. Ma topesc pe strada, cad lata dupa o zi mai agitata si zau ca am impresia ca am facut insolatie. Imi doresc tare de tot sa plec si sa ma obisnuiesc pentru cand o sa ma mut definitiv in munti, satula de caldura, agitatie si nervi inutili legati de conexiunea la internet.

N-am planuri marete in perioada urmatoare dar niciodata nu stii ce aduce ziua de maine :) Pentru moment, imi place sa simt doar parfumul, optimismul si zambetele si sa ma bucur de libertate. Si asta doresc tuturora.

My brands

Tag de la Mariko.

Uite asta folosesc eu:

Mai departe la… Cosu, Jade si Diana.

Despre oameni minunati si lectii de viata

Ma consider o persoana cu un cerc de cunostinte destul de restrans. N-am o viata sociala extraordinar de dezvoltata si nu prea ma plang de asta. Sunt momente in care mi-o doresc mai plina, dar sunt rare, asa ca situatia actuala e ok. Nici viitorul nu pare sa aduca vreo schimbare in acest sens. Cel putin asa cred eu. Un job care te fixeaza de dimineata pana seara in fata unui calculator nu e menit sa-ti aduca cine stie ce socializare cu cei din jur. Dar divaghez. Problema-mi nu e numarul cunostintelor, ci modul in care ajung sa le percep. Amatorii de scarbosenii si idei bolnave sunt rugati sa paraseasca postul, nu e vorba de ceva vulgar. Revenind, imi pare deseori rau ca nu acord destula atentie unor oameni sau cel putin unor situatii benefice cunoasterii acestora. Nimeni nu e perfect, stim cu totii asta, dar parca prea des ne incapatanam sa vedem doar jumatatea goala a paharului. Mi se pare fascinant sa te uiti si sa observi partea frumoasa a celor din jur, delicatetea, grija, sensibilitatea de care dau doava, sa observi bunatatea din ei si sa iti lasi toleranta sa ia atitudine macar pentru cateva clipe ca sa poti ajunge sa-i simti asa cum ar trebui.

Rareori fac asta si imi pare rau. Regret sentimentele de dispret, dar in special pe cele de nepasare fata de oameni care de cele mai multe ori fara sa vrea, au reusit sa-mi dea adevarate lectii de viata. Dragii mei, ceea ce va face minunati in ochii mei nu e o cine stie ce adunatura de intamplari fantastice pe care le-ati creat, ci simpla voastra existenta si modul in care ati reusit sa faceti un banal pas in fata fara sa doriti neaparat ca eu sa vad asta.

Complexitatea zilelor mele nu e data de zecile de locuri in care merg sau nu in decursul a 24 de ore, ci de sentimentele puternice, pozitive sau nu, care se trezesc inauntrul meu. Am trait experiente goale in 5 locuri si experiente pline intr-unul singur. Desi pare plictisitoare uneori, viata e nebanuit de complicata si ma bucur din tot sufletul de asta.

Lectii cu adevarat importante am primit cat sa le numar pe degetele de la o mana, dar recent s-au napustit toate asupra mea, parca obligandu-ma sa arat ca am invatat ceva din ele si ca pot si eu sa le aplic. Ma straduiesc, dar ma abtin sa promit ca voi reusi. Sunt totusi optimista. O alegere nu prea buna pentru moment se poate dovedi una grozava pe termen lung. Intr-adevar, nu putem sti ce ne aduce ziua de maine dar suntem datori noua insine cu o speranta. Si mai ales celor din jur care ne-au dat acel mic ghiont de care aveam nevoie.

Dezorientare

Unele zile au ceva ciudat. Sunt mohorate dar foarte calduroase, urate de la cap la coada si eventual pline cu regrete. Cu toate astea sunt zile de care tragi cu dintii sa nu se termine. De ce? Ca sa incerci sa le faci ca abia la sfarsit sa prinda un zambet timid.

Azi am vazut baloane de sapun prin camera, figurine mov pe peretii albi si insecte mici si albe care urcau catre tavan. In zile ca astea vrei sa vezi orice, doar realitatea nu. Iti imaginezi o lume care sa te scoata din prezent si sa te faca sa visezi pentru a putea spera ca de fapt era doar un vis urat. Care a trecut… Si visele trec si realitatea putin prea cruda la fel. Si ploaia torentiala care incepe subit, tine putin si te face leoarca trece. Se intampla doar ca tu sa te usuci mai greu si nu odata cu oprirea ei. Degeaba soarele incearca apoi sa te ajute, frigul ti-a intrat deja pe sub piele.

E deja seara si ma intreb cum de-a trecut vremea. Parca adineauri luam masa de dimineata. Uneori imi doresc sa pot da timpul inapoi si sa incerc iar. Sa iau o umbrela care sa adaposteasca de neplacut. Sau poate doar sa sper la o zi mai buna. La urma urmei cine stie… poate o sa vie.

Noapte buna!

Brand, fite si gust

Nu ma innebunesc dupa vizitele in mall-uri. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, iubesc magazinele (!!!!!!), dar nu locurile alea cu acea categorie umana majoritara. Not! La Mall Vitan merg la film desi e al naibii de departe, iar transportul in comun e inchis la culoare. La Plaza ajung rar, de obieci din intamplare. Fusesem acum vreo doua saptamani dupa pantofi, acum cateva zile am repetat plimbarea pentru Starbucks! Pai nu? Ca tot omul e curios.

Starbucks e la parter, imediat langa intrare, o parte din mese (cu fotolii ca asa se cade la un loc atat de pretentios) fiind afara. O vitrina cu multe prajituri mai speciale, dar scumpe (>10 lei) si o listuta cu fel de fel de amestecaturi de cafea cu frisca, inghetata, siropuri si alte zapaceli. 3 marimi de pahare, asemanatoare cu cele de la mc donald’s. Din nou scumpe. Cafeaua mea latte cu gheata (mica!) a fost 9,5 lei. Gheata predomina, nu cred ca erau mai mult de 150-200 ml de zeama in pahar. Da, e buna si da, m-a trezit din semiadormire. Si da, am fost vazuta (nu stiu de cine, dar s-o fi uitat careva :P) cu paharel de la Starbucks. Sunt tare! :))

Au si pachete de 250g, multe sortimente. Din ce am retinut e 20 lei. Ma tenteaza unele si probabil ca am sa iau odata.

Din cate stiu, urmeaza sa se deschida si altele. Preturile mi se par prea ridicate pentru piata noastra, dar cred ca vor avea adepti. Putini care vor lua pentru calitate, iar restul pentru brand. Probabil ca zonele de succes raman mall-urile si eventual zona Dorobanti unde daca n-ai fite nu existi.

O singura chestie am uitat. Sa iau un banut de ciocolata :)

Nori si pete

Nu-mi plac deloc duminicile. Sunt suparate si pline de nori. Daca mai vrei sa salvezi ceva intr-o zi de duminica, iesi intr-un loc foarte misto sau/si cu cineva foarte misto. Altfel, risti sa te deprimi in casa, avand senzatia ca tavanul te apasa, iar imaginea de pe monitor e din ce in ce mai plina de pete negre. Duminica nu pot sa te bucuri de timpul liber pentru ca te obsedeaza ideea ca se va termina prea curand. Asa ziua de duminica e mult mai scurta decat celelalte.

Nici la cumparaturi nu e o situatie mai fericita, caci majoritatea magazinelor au program mai scurt azi. Parca simti privirile angajatilor care se indreapta spre tine ca niste sulite lungi si foarte ascutite pentru ca vrei sa le rapesti si acel putin timp liber pe care il au.

Incerc uneori sa fac diferite chestii pentru scoala duminica, dar nu-mi ies sub nici o forma. Aveam intentia asta si azi, dar am reusit sa ma apuc de ele abia la ora 4 si nu dau pe dinafara de dor de munca. Parca as vedea un film. Parca as merge la un ceai.

O pasare zapacita zboara deasupra blocului din fata. Nici ei nu-i place duminica. Spera, ca si mine, ca orele sa treaca mai repede si sa fie iarasi luni.